Captivi între noapte și zi,
Din scorburi ascunse-n păduri,
Cu trâmbițe prind a trezi
Iar, îngerii, oameni mahmuri.

Pe buze,-ntre gropi și-nălțare,
Curg scări către cer dinspre hău,
Scăldate-n oceane de sare
Miros a părere de rău.

Sub aripi întinse a zbor
Condorul tușește răcit,
Cântăm, când cu îngerii-n cor,
Când plângem cu suflet rănit.

Nu-i chip a sluji împărțit
Și lumii dar și lui Mesia
De-aceea Hristos a venit
Să pună în om veșnicia.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website