Uneori ne împrumutăm aripile
semenilor noștri
și când ajung sus
ne privesc ca pe niște târâtoare.

Atunci știm că nu ne primim
aripile înapoi
și că vor fi abandonate
până când îngeri, cu aripi în spate,
ne vor atinge cu scări de urcare
în cerul numit sărbătoare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website