Prin viclenie,
stăpânului întunericului,
izbutește să te învingă
se zbate lumina să-ți stingă.

Nu te va opri să umbli cu candela aprinsă,
dar va unelti să nu-ți ajungă uleiul
până la capătul drumului.

Nu poate lumină fura,
dar poate ademeni s-o amesteci
cu umbre și neguri din patria sa.

Nu te va îngheța în rătăcire,
îi ajunge să fii căldicel,
înșelându-te singur.

Nu te va tulbura din rugăciune,
dar va complota
să te rogi cu buzele și nu cu inima,
nu te va opri să te închini,
dar, mințindu-te, te va înșela
să slujești la doi stăpâni.

Nu se va rușina să se prefacă
în înger de lumină
și tu, omule, să îl crezi.

Nu va înceta să lucreze
cu semne și minuni
ca omul să-l urmeze,
pentru că e înșelător
și tatăl minciunii.

Se va grăbi să îți ofere bogățiile lumii,
spre a te desprinde din îmbrățișarea lui Hristos,
îți va oferi plăceri de o clipă care vor muri,
te va ofili, te va veșteji, te va amăgi.

Va semăna neghină între grâne,
iar în casa curățită, dar rămasă goală,
își va trimite duhurile să locuiască,
va semăna vânt, să culegi furtună,
și roada lui va fi deșertăciune.

Omule, tu,
cu ce ai să te sui împotriva lui?
cu țărâna din tine?
cu faptele tale mânjite de-atâtea ispite?

Cu inima ta împietrită?
cu viața prea mult irosită?
cu forme de idoli de tine făcuți
în chipuri de morți?
crezi oare că poți?

N-ai nici o izbândă, plăpândă făptură;
Hristos izbăvește de moarte și ură
prin jertfa adusă la cruce, de Miel,
când El e în tine, iar tu ești în El.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website