PAGINI

Categorii

Prea ne-abonăm viețile tristeții,
Preamultelor necazuri și îngrijorări
Și n-avem timp în zorii dimineții,
Tăind în ape, să călcăm pe mări.

Ne-amanetăm viețile uitării
Când însăși viața va uita de noi
Dar, plămădiți de mâinile-ndurării,
Ne-așteaptă-n veșnicie ceruri noi.

Ne irosim în ce e trecător
Și bogății deșarte ne orbesc,
Prin îngeri, Dumnezeu vorbește-n cor:
“Eu, omule, pe tine te iubesc.

Dar tu ești orb și surd și tu ești mut,
Eu nu așa te-am întocmit în Rai
Te reclădesc acum de la-nceput
Și-ți poruncesc: alt dumnezeu să n-ai!”

Nici un comentariu existent inca.