De fapt, atuncea când ne naștem,
ne așezăm la rând spre capătul vieții
și uneori lăsăm în față
pe cei bolnavi, pe cei năpăstuiți,
pe cei strigați pe nume pe neașteptate.

Înaintăm în fiecare zi
către acea poartă de trecere
dintre felul nostru de viețuire
și veșnicia cu porți deschise:
una către lumină,
cealaltă către întuneric.

Cât stai la rând, ți-ai pus în gând
prin care dintre porți spre veșnicii te porți?
Ne așezăm la rând plângând;
mă rog s-ajungem lângă porți, cântând!

Prin poarta vieții luminate
vor trece suflete curate,
iară la cea întunecată
va fi o dreaptă judecată
a celora care suspină
că n-au ajuns a fi lumină.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website