Se fac mereu minuni în om
Să prindă chip de Creator
Cât șarpele târât sub pom
Ar vrea să-l facă muritor.

Vorbesc proroci prin prorociri,
Mă rog și eu cu ei mereu
Ca și acei din adormiri
Să-L afle toți pe Dumnezeu.

Prea multe uși, prea încuiate
Prea multe pietre-n inimi puse
Ne spală, Doamne, de păcate,
Și mântuește-ne, Isuse!

Nu este țintă mai înaltă
Decât să fii slujbaș ceresc;
Atuncea sufletul tresaltă
Că ești un om dumnezeiesc.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website