În fiecare noapte și-n fiecare zi
Nu încetează Domnul, prin șoapte, a vorbi.
În fiecare clipă ființa mi se frânge
Când El, cu rană ară și brazdele-s de sânge.

Ară de la Gabata spre Dealul Căpățânii
Cu plugul de sub cruce, călăuzind păgânii.
Ară cu răstignire și ară cu iertare
Atât era iubirea lui Dumnezeu de mare.

Ară în inimi reci și inimă-mpietrită
Ară pe buza lumii și azi nemântuită.
Cu lacrimile ară, dar și cu rugăciuni
Ară cu cer deschis și ară cu furtuni

Dar, unde ară El, eu ce voi semăna?
Învață-mă, o, Doamne, să pun inima mea!
Când holdele s-or coace, la vreme de cules,
Îndură-Te, o, Doamne, să fiu și eu ales!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website