Ce dăm noi suflului de viață
‘Nainte de-a ne face scrum?
În fiecare dimineață
Suntem doar un fuior de fum.

În fiecare răsuflare
Necufundată-n rugăciuni
Se varsă-n duh de neascultare
Cohorte lungi și legiuni.

În urma câtor alergări
Rămân sub tălpi numai tăciuni?
Și neumblările pe mări
Scobesc în noi deșertăciuni.

Oricare rană adânc arată,
În bătălii și nu la pândă,
Numai în lupta aliată
Se va preface în izbândă.

Oricare înălțimi semețe,
În strâmtoririle din vamă,
Îngenuncheate o să-nvețe
Că înălțarea se destramă.

Ce mână oare, și spre cine
Se va întinde cu putere?
E mâna Celui care vine
Să smulgă omul din durere.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website