PAGINI

Categorii

Cu o mie de mâini, aș îmbrățișa
Omule, gheața din inima ta;
Poate așa ar prinde să se-ncălzească
Și-n picături de lacrimi să se topească.

Poate așa-ntunericul s-ar lumina
Și inima din om ar învia,
Plângând, ar prine-a bate-a nemurire
Pe drum purificat de mântuire.

Dar sângele acela care-nvie
Nu vine de la-mbrățișările, o mie,
Ci curge peste-al inimii altar
Din jertfa răstignită la Calvar.

Numai așa. În nici o altă formă,
Lutul, în trup de slavă se transformă,
Și dezbrăcând pe omul păcătos
Îl pune în ființa lui Hristos.

Nici un comentariu existent inca.