Un om a început să-și facă ordine în el;
întâi și-a cercetat inima
și a găsit-o goală;
gândurile îi erau împrăștiate
și prăfuite,
niciunul la locul lui.

Ochii nu priveau nicăieri,
urechile erau aproape surde
și marile alergări, absurde.

Brațele obosite păreau părăsite
și rănite,
respirația se hrănea singură,
prin sita din lingură,
iar forma de viață
trudea în zadar, cu sudoarea pe față.

Un om își făcea ordine în el
și a uitat să-și caute sufletul,
cel dat de Dumnzeu;
omul acela poți fi tu,
omul acela pot fi eu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website