La început
Dumnezeu a făcut cerurile și pământul,
la sfârșitul veacului
El face ceruri noi și pământ nou.

A dat poruncă să fie lumină
și a fost,
iar Mielul de jertfă
a ajuns Lumina lumii.

A înconjurat pământul
cu soare și lună,
dar în veacul ce va fi să fie
lumina Lui va fi deajuns.

A sfârșit creația în a șasea zi,
care s-a maculat de păcat,
a doua creație o va sfinți
pentru că a iertat.

Omul a fost așezat în Eden, lângă râu,
dar a ajuns rătăcit în pustie,
omul va ajunge lângă râul cu apa vie
din mijlocul pieții cetății
coborâte din cer.

Da, omul a luat din pomul interzis și a murit;
celui ce va birui,
Hristos îi va da să mănânce din pomul vieții.

Prima nuntă a fost pe pământ
a singurului om cu singura femeie,
ultima nuntă va fi să fie în cer,
a singurului Miel, cu singura Biserică, din El.

Cândva, șarpele a amăgit și a biruit,
dar, șarpele cel mare va fi osândit,
va fi nimicit, va fi legat,
cu oștirea lui la un loc,
va fi aruncat în iazul de foc.

A fost și omul alungat
din locul sfânt și binecuvântat,
a fost străin, a fost damnat și peregrin,
dar harul, numai harul l-a salvat
prin crucea care l-a chemat
a fi creștin.

Venirea Lui a fost profețită
și s-a împlinit cuvânt cu cuvânt;
S-a înălțat la cer dar a promis
-și îndoială nu-i-
că vine o zi când se va întoarce,
precum e scris,
să ne deschidă cerul cu rănile Lui.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website