PAGINI

Categorii

Poezia nu se scrie.
Poezia te scrie pe interior
și atunci când ești plin de ea
dă pe dinafară,
în forma de lacrimă.

Poezia nu se umple cu cuvinte.
Poezia își alege cuvintele
ca la un examen
după care se închide catalogul.

Poezia nu are vremea ei.
Poezia face vremurile să tremure
și ramurile să înverzească
în mijlocul iernilor albe.

Poezia nu e o joacă de copil.
Poezia e însăși copilul
și inima lui pură
care vorbesc și se ascultă
în aceeași clepsidră de timp.

Poezia e singurul spectator
la care vin toți actorii
să îl aplaude.

Poezia nu plânge niciodată.
Poezia șterge lacrimile
spre a face loc celorlalte,
care s-au așezat tremurând la rând.

Poezia nu e poezie fără ea.
La capătul ei rămâne omul,
acea țărână gânditoare
de care Dumnezeu s-a îndurat
numindu-l poet.

Nici un comentariu existent inca.