Dacă ar fi să-ți scriem
“La mulți ani”, Românie,
am scrie cu trupuri:
unele, deja topite, deja adormite,
altele încă în picioare, încă
trecute pe numele tău.

Am scrie cu sânge, cu litere mari,
cu soldații anonimi, cu preoți cu prunci și bătrâni,
cu inimile care încă bat,
precum clopotele duminica dimineața.

Am scrie cu vorbe care prind chip,
cu granițe întregi, în limba română,
cu răniți, cu steaguri de luptă
colorate în roșu,
luminate în galben
și fluturate în albastru.

Nu-ți vom scrie cu lacrimi
căci nu mai avem;
au rămas toate la tine
să ne scrii tu, din când în când, cu ele.

Îți vom scrie “La mulți ani!”, Românie,
cu venirile noastre acasă;
deschide-ne poarta inimii tale,
călătorim de atâta vreme pe jos
și vine cu noi și Domnu’ Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website