Încătușată,
dreptatea a fost adusă
în fața judecătorilor nedrepți
și înfierată că umblă dezbrăcată.

I s-a adus drept cap de acuzare
că nici măcar nu are apărare;
și a mai fost condamnată
că nu are nici mamă nici tată
și că drumurile ei, între două puncte,
uneori despart ape,
aleori străpung munte.

Dreptatea,
nici măcar nu s-a apărat,
nici măcar nu s-a îmbrăcat;
întreaga ei splendoare
e goliciunea-i nudă;
cine are urechi de auzit,
să audă!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website