Într-o discuție perfect simetrică,
între cerc și pătrat,
două figuri geometrice,
cercul a acceptat
să fie locuit de pătrat.

I s-a pus pătratului în vedere
că în acea încăpere a cercului
poate să respire, dar nu are ieșire
din perimetrul rotundului lui.

Toate frumoase și bune, s-ar putea spune,
numai că, de câte ori pătratul se mișca,
pe gazda lui, cercul, o rănea
și, cum nu aveau contract de toleranță
au ajuns în instanță.

Judecător înțelept era unghiul cel drept;
el nu face abuz precum unghiul obtuz
și nici nu-i ispitit
precum cel ascuțit.

Au depus mărturie:
linii curbe, o mie,
linii scurte și drepte
au consemn să aștepte.

Dreptunghiuri și romburi
cârcoteau sub gonguri;
judecata din plan, printre ecuații,
s-a mutat cu sentința în spații.

A ieșit din juguri
și-a trecut de cuburi,
nechircită-n zvonuri
renunță la conuri

Pe poteci aride
stoarce piramide,
dezbracă de pizme
cilindri și prisme.

S-a dat o sentință de grație:
“Cercul are nevoie de respirație;”
mai mult, “are nevoie de atmosferă:
se va muta definitiv într-o sferă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website