Am poruncit ochilor să privească
și ei au plâns,
am poruncit gurii să vorbească
și a tăcut;

Mâinilor le-am poruncit să adune
și s-au împreunat a rugăciune,
am poruncit picioarelor să alerge
și au îngenuncheat.

Inima am lăsat-o în libertate
dar ea mă număra pe dinăuntru;
am crezut că și sufletului pot să-i poruncesc
dar nu era al meu…
ce bine că-s doar vasul,
stăpân e Dumnezeu.

Am poruncit gândurilor să construiască ferestre
în cerul senin
și de atunci, împreună, cu aripi celeste,
construim.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website