În dimineața asta cu vreme bună
Încă mai miroase cerul a lună;
Soarele cântă pe-o rază de strună
Când fluturi lovesc cu stânci în furtună.

De sus, printre nori, se scurge o pace,
Țărâna desface din om carapace,
Atunci de sub inimi ies vise afară,
Își reazămă omul de ceruri o scară.

Fușteii, din aripi de îngeri făcuți
Scot duhuri de smoală din oamenii muți
Prin pâlnii, luceferii, stelele-și sorb,
Se-ntoarce lumina la omul cel orb.

O masă de taină se-ntinde la cină,
Un Mire și-aduce ființa divină:
Împarte și pâinea și vinul în două,
El umblă pe apă, iar omul pe rouă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website