Câtă intimitate între lumină și fereastră,
să treacă prin sticla ei
și să nu se rănească!

Câtă dragoste între lumină și soare:
copiii lor se nasc în picioare,
iar mâinile lor împreunate
au pus întunericul
cu mâinile la spate.

Câtă umbră ascunsă de lumină
în grânar de umbrar,
cu pleavă în poală
tușește a rășină,
dezbrăcată și goală.

Ce val de lumină de sus!
se umple cu oameni, Isus,
se sfarmă-ntunericul jos:
în oameni se-mparte Hristos.

Câtă părtășie între lumină
și apa cea vie din aceeași tulpină:
izvor împărțit, ca o pâine,
spre ziua de azi și ziua de mâine.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website