Sub sârmele ghimpate și uscate
Se mai târăsc încolăciri de șarpe;
Merg spre Eden, dar nu-i Adam acasă,
Caută cuib în rochii de mireasă.

Iar sufletului trist, bolnav și gol
Oștirea lui întreagă, îi dă ocol;
Aruncă-n om sămânță putrezită
Și-n lauri pune spinii prin ispită.

Din Dealul Căpățânii, spre Gabata
O mână răstignită ne va deschide poarta;
Un om și Dumnezeu pășesc în doi, a rar,
Duc crucea vindecării spre Calvar.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website