Pe drumul ce urcă spre pomul vieții
Duc crucea în spate golgoții tristeții;
Se pun în genunchi la colțuri de rană
Au pâine și vin în sacul de hrană.

Scot cuie bătute în mâini răstignite
Și vindecă-n oameni vieți obosite.
Sămânța luminii o poartă cu ei
Și scot lupi haini din turme de miei.

Sămânță de foc aprinsă în rug
Pun brazdei vieții tăiate de plug,
Storc holdele coapte în pântec de mori,
În lacătul nopții pun cheie de zori.

Când glasuri de îngeri fac noi vocalize
Și mări răzvrătite se sparg de balize,
Golgoți biciuți, cu crucea în spate,
Fac drumuri de foc prin apele sparte.

Se varsă apoi, pe urmele lor,
O mare de oameni, o gloată-popor,
Urmează de-aproape un steag de credință
Pe care El, Domnul, a scris: “biruință”.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website