Luându-i pământului inima de țărână
Dumnezeu l-a zidit pe om,
și în locul acela a rămas o groapă;

În ea se varsă, de atunci , cutremure
și vulcanii și apele mari și apele mici
și umbre legate de nopți,
luceferii copți și necopți.

O poate umple doar piatra
dată la o parte
de pe mormântul lui Hristos,
să fie din nou pământul rotund,
iar tu să nu te ascunzi
și eu să nu mă ascund.

Pământule, tu: ai fost zidit de Creator,
de sub coasta ta m-a modelat pe mine, om,
după chipul Lui,
să te stăpânesc
și să nu mă ții rob îmbrățișării tale
pământești.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website