Și pensionarii pleacă în concedii
la margine de mări îndepărtate;
ca drept dovadă își aruncă zarurile
și se duc să vadă de unde vin valurile.

Numai că în mijlocul mării în coacere
nu își mai iau bilete de întoarcere;
așa se face că numărătoarea de la maluri
e ca însumarea aleatoare de zaruri.

Dar cine mai știe astăzi număra?
și cine mai știe a măsura
distanțele ce anii-i invadează
și semne de-ntrebare desenează?

Apoi, din cataloagele postume
se șterge cu uitare și nume și prenume;

Într-un târziu, din mările adânci,
deasupra apelor vor crește stânci
ce dau de veste lumii în asediu
că vin pensionarii din concediu.

Îi cheamă Domnu să lucreze via
a cărei roadă este veșnicia;
începe lucru-n zorii dimineții
cu numele înscrise-n Cartea Vieții.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website