Eu spun că mâinile sunt cele mai bune prietene:
s-au născut gemene și seamănă
una cu cealaltă ca într-o oglindă.

Ele lucrează împreună,
se spală una pe cealaltă
și, amândouă, fața,
îmbrățișează împreună,
adună și dăruiesc din ce au adunat,
șterg amândouă lacrimile.

La despărțire și la întâlnire
amândouă fac aceleași semne de iubire,
când sunt vinovate
se dau împreună încătușate
când se bucură aplaudă deodată,
când tânjesc se-ntind să primească,
mângâie împreună,
leagănă amândouă odorul,
-același prunc-.

Când una e rănită, cealaltă o-ngrijește,
când una e slabă, cealaltă o ajută
și, din când în când, piaptănă cerul de multele-i stele
spre a le prinde în părul iubitei.

Mâinile sunt acelea care,
atunci când omul se roagă,
se împreunează sub rugăciunea lui
și devin una.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website