Dacă ne-ar crește ramuri din umeri,
am fi oare mai roditori?
ori aripi peste brațe dacă ne-ar crește,
am învăța zborul pe de rost către creste?

Dacă am semăna fără nădejde vise,
nu cumva ar boci semințele,
și n-ar osteni mințile
la secerișurile închise?

Dacă înserările n-ar desena mările
cu versuri de poeți,
ar mai planta stelele,
la capătul zilelor, dimineți?

Secerișul de stele căzătoare
ar încăpea în carul mare
fără să mai oprim în gară
la steaua polară?

Dacă răspunsurile ar pune întrebările,
oare întrebările ar ști răspunde
înainte ca uitările
să nu ne inunde?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website