Obșnuit să moară cu mâinile întinse
La stânga și la dreapta, a răstignire,
Creștinu-mbrățisează tărâmuri neatinse,
Cu gândul și cu fapta, în nemurire.

Obișnuit flămânzilor să le împartă pâine
Din mijlocul cuptorului încins,
Creștinul, cel de ieri, de azi și cel de mâine
În inimi înghețate, el, focul a aprins.

Obișnuit mereu să-și poarte crucea-n spate
Pe drumul de Golgota, prin pașii lu Hristos,
Creștinul, nemurirea o capătă prin moarte
Când răstignește firea cea rea și de prisos.

Obișnuit, de Paște, cu Miel sacrificat,
Creștinul se gătește de sfântă sărbătoare:
Mormântul Lui e gol, Hristos a înviat,
În cer se face nuntă la mese de iertare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website