LUMINA

Lumina, nu numai că vorbește,
ea poruncește întunericului
să se topească,
iar stăpânirea ei nu poate
nimeni și nimic s-o cucerească.

Lumina nu obosește niciodată,
călătorește dezbrăcată,
iar când se oprește, iubește
topindu-se toată.

În zori, se desface-n culori,
pictează pământul cu nori,
cu păsări și ierburi și pomi,
Lumina pătrunde-n atomi.

Lumina când plânge
o face cu sânge,
de dragul omului,
urcându-Se pe cruce în locul lui.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website