A fost o furtună de stele răzvrătite,
cu luceferi în frunte și cu heruvimi,
stârnită de mândrie și jind după mărire,
proptită în mal de rătăcire
și în mal de cădere.

De atunci se sparg talazurile de întuneric
și spumegă a furii
și piaptănă cerul cu duhuri pustii.

Dacă ușa din noi nu se închide
cu jertfa de la cruce,
în albiile vieții noastre trecătoare
vor inunda furtuni ucigătoare.

A fost o furtună de stele răzvrătite,
tocmai pe oceanul în care navigăm
către liman.
Cârmaciul a poruncit să tacă furtuna,
iar pe noi oamenii ne-a adunat
ca pe niște pui, la pieptul Lui.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website