Arsura care răcorește încă trăiește,
călătorește prin vase de sânge
spre rana ce plânge.

Cu saci în spinare, arsurile curg
să dea vindecare prin văi de amurg.

Oprite în vamă, să lase obol,
arsurile-l cheamă pe om la control,
să dea socoteală de sufletul gol.

Arsură de lut, arsură de tină,
Mai lasă în om un scut de lumină!
Prin albii secate când tu stăpânești
Usucă păcate, cu duhuri cerești!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website