Legați desculți de colțul lor de țară
Țărani obiduiți și rânduiți să moară
Își fac mormintele apropiate
Și se-nvelesc cu rugăciuni de noapte.

Privesc a așteptare-n depărtări
După copiii lor de peste țări și mări;
Ziua plecării lor e mai aproape,
Veni-vor oare pruncii să-i îngroape?

Poate ascultă Domnul rugăciuni
Și potolește ploaia de tăciuni;
O! Îndurarea Lui încă se varsă
Miroase-a pâine inima nearsă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website