Când cuvintele se fac poezie
Sufletul se adapă și inima învie,
Gândul se învelește în haine călduroase
Iar visul adoarme între carne și oase.

Când prinde poezia în vers a vorbi
Soarele răsare de unde tu vii
Și cea mai frumoasă colindă
O curge un râu între cer și oglindă.

Cât încă se fac cuvintele poeme
N-ai omule, tu, de ce a te teme
Ești și tu culoare în arc-curcubeu
Pe care-l îndoaie în mâini, Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website