Întoarse de la cutreieratul pământului
Aripile vântului s-au întins la uscat
Pe un munte însurat și o mare măritată,
La căpătâi cu noaptea înstelată.

În timp ce apele au stat la dospit, a ațipit
Și a prins să viseze,
În vreme ce munții s-au pus să ierneze:

Făcea-se că ape prelinse pe lună
Scobeau cu tornade-n rinichi de furtună,
Dar inimi bătând la capătul lumii
Puneau înfrânare-n dezmățul furtunii.

Pe brațe de ramuri, în mijloc de muguri
Curgea parcă vinul din inimi de struguri,
Trecea strecurat prin sita de ciuturi
Din muguri de flori în muguri de fluturi.

Era un vis de vânt pe-o frângere de apă,
Sau numai o himeră ce visul își adapă?
Nu știu, dar știu că cerul când îl scuturi
Din mugurii de stele curg mugurii de fluturi.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website