Râul împrumută apă de la nor
Ori soarbe rădăcini, sub stâncă, de izvor,
Altfel, în albia lui ar curge pustiu și deșert
Prin setea din care învăț să mă iert.

Când vine vremea să se despice apele
E semn că a ajuns chivotul la mal de Iordan
Și, înfiorându-se, râul se trage înapoi
Lăsând loc pentru marea trecere,
Dinspre tărâmul deșertic, uscat,
Spre țara în care păcatu-i iertat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website