Au îngrădit universul cu păduri;
rădăcinile li se afundau în spărturi,
pe cărarea lactee spre luminiș
scânteiază stele și cărbunii încinși.

Dar Dumnezeu a îngrădit infinitul cu curcubeu;
în culorile lui se îmbăiau lumini,
a trecut pe acolo Stăpânul peste timp
zidind mai departe infinite grădini.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website