În cimitire oamenii seamănă cruci
Pentru ca de sub ele să încolțească,
La prima înviere, trupuri de slavă;
Altfel, la ce ar folosi țărâna,
Decât să întâlnească cealaltă țărână,
Apoi s-o dăruiască cerului.

E adevărat că ce s-a semănat
Trebuie udat
Și de aceea omului i s-au dat lacrimi
Și credință;
Amândouă ajung la rădăcini de suflet,
Apoi Dumnezeu face să crească.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website