În fiecare din noi este rânduit
omul din interior, care se aseamănă
cu chipul frumos al lui Isus Hristos.

El vede lumea prin ochii lui Dumnezeu,
o lume care zace în cel rău
și-atunci se roagă de tămăduirea ei;
urechile lui ascultă ce spune Duhul
și nu vor surzi niciodată.

Mâinile lui au învățat mai mult a da
decât a cere și, la fel ca mâinile lui Isus,
împart pești și pâini înmulțite
flămânzilor cu vieți obosite,
vindecă orbi și leproși și “boale” ciudate
și stau cel mai mult împreunate.

Picioarele îi calcă pe urmele lui Pavel
că și el a călcat pe urmele lui Hristos,
au învățat din alergări să se oprească
spre a îngenunchea cu fața
spre pronia cerească,
nu au niciodată mersul tremurat
și umblă pe apă ca pe uscat.

Mintea omului se înnoiește și de smerește
caută spre folosul altora și nu spre al său,
niciodată nu gândește cu ură
și hrana ei este sfânta Scriptură,
a învățat pe de rost binecuvântări
și a lepădat blestemul în mări de uitări.

Despre omul acela se știe
că inima lui e bună și vie
și că a început prima dată să bată
când a fost pe deplin lui Hristos predată.
Ea, niciodată nu rămâne ascunsă,
iar atunci când este străpunsă
începe și cântă cu o voce de înger
duioasă, smerită și sfântă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website