Fulgerele au spintecat cerul
care a început să sângereze
a ploaie;
cu penița norilor se scriu scrisori
către rădăcini de iarbă,
de grâu, de porumb, de flori și copaci,
către rădăcini de oameni.

Par a fi porunci de la El,
către mine, către tine, către noi,
ca din zemuiri de sânge și apă,
să ieșim din pământ și din groapă
și omul din lut să apuce
drumul spre viață și drumul spre cruce.

Așa că de-acum, fiecare,
pornim pe un drum de-ascultare,
iar rana din mâini, piciore și coastă,
e și rana mea, e și rana noastră.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website