Rănilor care nu s-au închis
Le rămâne cerul deschis,
Să le vindece inima sângele
De orișice teamă și plângere.

Gândului a cărui vorbire
Nu croiește cărări de trezire
Îi vor curge prin mugurii moi
Retine cu irișii goi.

Vântului care doar vântură
I se bat mâinile în scândură,
I se piaptănă părul-pădure
Cu lame sudate-n secure.

Omului lut, urmașilor lui,
Li s-a așezat o cruce sub cui;
Să nu le ajungă pironul la os,
Pe crucea aceea s-a urcat Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website