Dacă-am petici pământul cu bucăți de cer
Ar mai șchiopăta ca vântul fostul grănicer?
Gropile de-nmormântare nu s-ar astupa?
Apele ajunse-n vale, ce ar adăpa?

De s-ar descălța toți norii în pragul furtunii
Și-ar face cuiburi cocorii pe marginea lunii,
Iar puii de porumbei ar putea zbura
De la staulul cu miei spre aripa mea.

Dacă vântul ar sorbi frunzele din linguri
Iernile nu ar vorbi cu copacii singuri,
Destrămarea s-ar opri în nodul de aer
Iar doinele și-ar ciopli bocetul în vaier.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website