Luna, sora soarelui,
Agățată într-un cui
Scoate pui și “puie” multe,
Pe toate cu stea în frunte.

Mărginind nemărginirea
I s-a umezit privirea
Când ochii-i privesc uimiți
Zborul de meteoriți.

Ca într-un apocalips,
Norii cu picioare-n ghips
Ară cerul șchiopătând
Fața lunii întristând.

Când se face dimineață,
Arăturile din ceață
Se topesc în spulberare
Pe drum de raze de soare.

Luna, sora soarelui,
Din înaltul cerului
Așezându-se la scris
Toarnă rugăciuni în vis.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website