PAGINI

Categorii

Pe axa iertării, roțile-ndurării
Smeresc în genunchi valurile mării.
Munții ascuțiți, nebătătoriți,
Împletesc trasoare de meteoriți.

Convoi de vapoare, stăpân peste mare,
Oprește în cer să încarce soare.
Niște păsări grase și păsări de oase
Ciugulesc grămezi de stele nearse.

La un foc de paie, lacrimi în șiroaie
Se silesc căința coaptă s-o îndoaie.
Odrăzlesc credință bobii de căință
Fluturând în inimi steag de biruință.

Cu bagaj de spume, oamenii din lume
Mituiesc poștași cu scrisori postume;
Încă pot să scriu cât nu e târziu:
“Este loc în cer pentru omul viu.”

Nici un comentariu existent inca.