Începe furtuna să sufle în jar
Că foalele-i dau să pleznească
Iar stelele stinse aprindu-se iar
Stăpâne pe bolta cerească.

În care umplute cu claie de nori
Săgeți de la fulgere cad
Și arde cu ploaie mijirea de zori
Iar munții cu barbă de spume se rad.

Începe lumina să-și spele tulpina
Și frunze să toarcă din fus;
Pământul întreg să-și are grădina
Cu brazda credinței în sus!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website