Vorbind despre prezent, la viitor,
Am putea spune așa:
“În vremurile în care nu venise încă sfârșitul lumii
S-a trimis înștiințare pentru fiecare,
De la Domnul domnilor și Împărat al împăraților
Cum , că fiecare să se pregătească
De întâlnirea apropiată cu Creatorul,
În patria Lui cerească.

Înștiințarea au dus-o trimișii Lui
Și, în cele din urmă, însuși Trimisul, ales
Să ducă vestea cea bună a Celui ce ne-a creat,
Și ne-a cheamat să ne facă din noi fii de împărat.

Dar omului închis în frământările lui
Degeaba îi spui, degeaba-i vestești
De locuri de sus, de locuri cerești;
E prea mult de piatră, e prea mult de lut
E orb și schilod, e surd și e mut.

Când însuși Trimisul îi lasă scrisoare,
Îl prinde și-L dă la-nchisoare;
Când însuși Trimisul vorbește
El, omul iar moare, crezând că trăiește.

Se face chemare cu trâmbiți de îngeri
În vremi de-ntuneric și plăngeri,
Când surzii aud și muții vorbesc
Și-n frângeri ajung de iubesc.”

În vremurile în care nu venise încă sfârșitul lumii,
Toți oamenii, cât încă erau vii,
Aveau un drum de ieșire din robii;
Cei mai mulți au ales să meargă
Spre neant, pe calea cea largă ;
Pe calea îngustă și lungă s-au așezat, încolonat,
Cei aleși să ajungă fii de împărat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website