PAGINI

Categorii

Își plânge copacul durerea de umeri
Când crengile-n umeri îi cresc;
Poți omule, lacrimi să-i numeri
Câd lacrimi în ramuri rodesc?

Se plâng norii grei de brazda de fulger
Ce scutură ploile jos;
Dar lacrima lor ajunge în talger
Hrănind, cum hrănea și Hristos.

Se plânge pământul că inima lui
E pusă în om de țărână
O cere-napoi, dar nu are cui,
E inima sieși stăpână

Grămezi de-ntuneric se plâng ciuruite
Sub arc cu lumină din stele
Când lacrima nopții topite
Își spală mahrama de iele.

Se plânge, el, omul, la margini de groapă
Căci moartea-l ajunge din urmă;
Se frânge Hristos și îl scapă;
Păstorul îl duce la turmă.

Nici un comentariu existent inca.