Pe un blat de zori se presară pudră de stele
Așteptând să topească inima din ele.
Se înfășoară nopțile în rulouri trase
Care rămân așa până prind cruste gustoase.

Vântul se taie în felii cu lame de cuțite
Și ramuri de copaci, ascuțite;
Când șuieră se pun la adăpost, la capătul zării,
Lângă soldații din post de pe marginea țării.

Apele din izvoare adânci
Se frăgezesc cu răcoare de stânci.
Din apele curgătoare și cele din nori
Se face scăldătoare pentru sărbători.

Din streașina caselor părăsite
Se scot sâmburii amari de ispite
Și se face un fel de chemare
Către păsările-om, călătoare.

Poate se întorc iar acasă de la operație
Cu aripi cusute de marea migrație.
Cine știe, poate, pe peroane, la trenuri,
Așteaptă cu pâine și sare bucătarul de vremuri.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website