Sunt atât de mărunte lucrurile
după care alergăm aici, jos, pe pământ,
cât este pământul față de infinit
care se numește cer.

Și totuși ne legăm existența,
prin fire pământească,
de lucruri pieritoare;
ne consumăm din oboseală în oboseală,
aburul de viață trecătoare.

Dincolo de nimic este totul,
dincolo de pământ, cerul,
dincolo de noi și în noi este Dumnezeu,
care este totul totului tot.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website