Grânele nu mai au răbdare
să se coacă în spic,
S-au ars în filamentul
din capătul paiului;
Ploile se ridică în picioare
și zic:
“Noi am plâns simfonii
în nările naiului”

Răbdările și-au terminat
ultimul capăt de răbdare,
acum cerșesc biletul de tren,
într-o gară.
În ultimul vagon de răcoare,
călătoresc spre petecul de cer
unde pământul se ară.

Mă duc și eu.
Restul am să vă scriu mâine
Promit să vă aduc de sub brazdă
bucata sfințită de pâine.
…Dacă nu mă întorc,
întreaga mea moștenire
s-o dați flămânzilor de cer,
din Cartea de citire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website