Îmbrățișăm cu ochii,
cu gândul sau cu dorul,
mai mult decât pot brațele cuprinde
și mai puțin decât îmbrățișăm cu inima.

În centrul ei, îmbrățișarea
își are inima
care se numește dragoste.

Pe margini rămân mângâierile,
cuvintele nerostite și șoaptele,
suspinele vindecate
și lacrimile.

Îmbrățișările aduc a
joc de-a contopirea sufletelor
și de-a dăruirea de sine,
așa ca o jerfă pentru Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website