Răsare luna în splendoarea ei,
Și parcă sfera îi miroase a pământ,
Luceferi, din amnare scot scântei,
Pășuni din căi lactee treierând.

Un colț de infinit alunecă prin ciur.
La umbră i se coc eternități..
O! Cât de clar iau îngerii contur
Când mută îngropările-n vieți.

O! Cât de clar contur va prinde omul
Care din ghiara lutului s-a stors
Când cerul, iar, împodobindu-și pomul,
Așteaptă nunta Domnului Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website