Când iarna era iarnă,
Venea la vremea ei,
Nu se sfia să cearnă
Ninsoare cu scântei.

Pe-atunci, nu în cojoace
Înfofolea copii,
Se-ncumenta a coace
Zăpezi cu gust de ii.

Trimite-ți iară, iarnă,
Ninsorile curate,
Din drumul lor “întoarnă”
Neiernile uscate!

Mai scoate din găoace
Copil după copil
Și lasă-i să se joace
Cu fulgul tău fragil.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website