Mă doare durerea din rănile tale,
Statuie de lut, trăită prin Duh,
Împart vindecări, în porții egale,
Din arderi de inimi pe rug.

Copite de cai, cu hamuri nestrânse
Lovesc în deșertul inert
Desfac tot zăgazul de lacrimi neplânse
Să fie viață-n deșert.

Statuie de lut, abia vorbitoare,
Fă semn că pornești către cer,
Ridică-te drept, în picioare,
Călcând peste înger apter!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website